VLAD MERCORI, jurnalist și creator de conținut cunoscut pentru anchetele sale din zona politică și administrativă, aduce în atenție un nou caz privind comune din România în care cheltuielile cu indemnizațiile de handicap par să fi urcat la niveluri neobișnuite.
Punctul de plecare al investigației este comuna Ștefan cel Mare din județul Olt, administrată de primarul Măgureanu Viorel Marius, membru PNL. În această localitate cu 1.499 de locuitori, bugetul local este apăsat de o sumă impresionantă: 5.258.852 de lei, echivalentul a circa 1 milion de euro, sunt direcționați anual pentru indemnizațiile destinate persoanelor cu handicap. Practic, aproximativ 60% din bugetul total al comunei se consumă pe acest tip de cheltuială socială.
Datele analizate arată că aceste indemnizații se acordă în cuantumuri diferite, stabilite în funcție de gradul de handicap: de la 450 de lei pentru handicap grav până la 1.163 de lei pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Dacă se ia ca reper o medie estimată de 600 de lei pe beneficiar, rezultă, printr-un calcul simplu, că la Ștefan cel Mare ar exista în jur de 730 de persoane care primesc astfel de ajutoare. Cu alte cuvinte, aproximativ jumătate dintre locuitorii comunei figurează oficial ca având un anumit tip de dizabilitate.
Un asemenea raport este de natură să provoace îndoieli serioase cu privire la temeinicia și corectitudinea acestor încadări în grad de handicap. Fără ca din această analiză să fie formulate acuzații directe, se subliniază că asemenea cifre cu greu pot fi armonizate cu o realitate socială sau medicală obișnuită într-o comunitate rurală. Concentrarea unui număr atât de ridicat de persoane încadrate cu handicap într-o singură localitate de dimensiuni reduse apare, cel puțin la nivel statistic, ca o anomalie.
Investigația nu se limitează însă la cazul din Olt. Următoarele trei poziții din clasamentul național al comunelor unde ponderea cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local este cea mai mare sunt ocupate exclusiv de localități din județul Caraș-Severin. În toate aceste trei comune, mai mult de jumătate din resursele bugetare ajung la acest tip de ajutoare sociale, aspect care amplifică suspiciunile privind modul de emitere a certificatelor de handicap în regiune.
Comuna Șopotu Nou oferă poate cel mai frapant exemplu: are 896 de locuitori, dar cheltuielile anuale pentru indemnizații de handicap sunt chiar mai mari decât la Ștefan cel Mare, ajungând la 5.392.053 de lei. Dacă se păstrează aceeași medie estimată de 600 de lei pentru fiecare beneficiar, rezultatul ar indica, teoretic, că aproape toți locuitorii ar trebui să fie încadrați cu un anumit grad de handicap. Paradoxul devine și mai vizibil când este amintit un alt indicator: la ultimele alegeri locale, prezența la vot a atins 76%.
Faptul că, statistic, un procent atât de mare dintre locuitori ar figura ca persoane cu dizabilități, în timp ce participarea electorală rămâne ridicată, nu face decât să alimenteze bănuielile privind posibile abuzuri sau încadrarea pur formală în grad de handicap. Desigur, se reamintește că noțiunea de handicap nu se reduce strict la imposibilitatea de a se deplasa, însă contrastul dintre dimensiunea fenomenului și ceea ce ar fi de așteptat într-o comună rurală rămâne izbitor.
Două alte comune din Caraș-Severin completează tabloul acestor situații ieșite din tipare. La Dalboșeț, unde trăiesc 1.364 de locuitori, indemnizațiile de handicap însumează aproximativ 1,2 milioane de euro pe an. La Lăpușnicel, tot în același județ, cheltuielile ajung la circa 600.000 de euro, deși comuna are doar 770 de locuitori. Din nou, ponderea acestor sume în bugetul local este extrem de ridicată.
Analiza amplă arată că, dacă se iau primele 25 de comune din România ordonate după ponderea cheltuielilor cu indemnizațiile de handicap în bugetul local, încă aproximativ trei dintre ele aparțin tot județului Caraș-Severin. Concentratea acestor cazuri în perimetrul aceluiași județ ridică, inevitabil, semne de întrebare despre posibila existență a unor rețele locale care facilitează obținerea certificatelor de handicap sau despre o lipsă cronică de controale riguroase în sistem.
În contextul acestor cifre, Vlad Mercori a cerut o poziție oficială ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Florin Manole. Demnitarul a admis că situația i se pare cel puțin suspectă și a anunțat explicit că va trimite Corpul de Control pentru a verifica modul în care au fost acordate și plătite indemnizațiile de handicap în comunele semnalate.
Verificările dispuse ar trebui să lămurească dacă numărul foarte mare de persoane încadrate cu handicap reflectă cu adevărat realitatea medicală și socială din teren sau dacă sistemul de evaluare și de acordare a acestor drepturi ascunde disfuncționalități grave. Concluziile anchetei ministeriale sunt așteptate pentru a stabili dacă sumele considerabile cheltuite reprezintă o nevoie socială autentică ori rezultatul unor abuzuri, complicități locale și al unei supravegheri administrative insuficiente.
