În cadrul podcastului moderat de influencerul Vlad Mercori, Mihaela Neagu, proprietara Best Achizitii SRL și una dintre vocile cunoscute în domeniul achizițiilor publice, descrie o reconfigurare profundă a pieței licitațiilor de stat. Ea afirmă că numărul firmelor turcești care intră în competiție pentru contracte publice în România a crescut atât de puternic, încât acestea depășesc net companiile românești participante.
Potrivit Mihaelei Neagu, care admite că a acordat consultanță unor companii turcești interesate de extinderea pe piața locală, realitatea de pe teren este elocventă: la licitațiile importante, în special cele pentru infrastructură, raportul de forțe s-a inversat. Ea a oferit exemple concrete de proceduri în care s-au înscris „7 turci și un român”, formulă prin care ilustrează dezechilibrul tot mai pronunțat în favoarea ofertanților veniți din Turcia.
În discuția purtată în podcast, Neagu insistă asupra faptului că proiectele de autostrăzi reprezintă principalul magnet pentru investitorii turci. Din perspectiva ei, aceste companii percep piața românească drept una în care dețin un avantaj clar. Firmele turcești, afirmă ea, „vin la proiectele de autostrăzi din România pentru că sunt foarte competitivi, știu că nu au concurență”, ceea ce, în consecință, indică o absență a rivalilor serioși din rândul constructorilor autohtoni și le consolidează poziția la masa negocierilor.
În continuarea dialogului, consultantul formulează acuzații explicite privind un tratament preferențial pe care anumite structuri ale statului român l-ar acorda companiilor străine, nu doar celor din Turcia. Din această perspectivă, fenomenul capătă o dimensiune sistemică: ar depăși domeniul construcțiilor și s-ar manifesta în mai multe ramuri economice. Ca atare, expertiza sa în mecanismele achizițiilor publice conferă o greutate suplimentară acestor susțineri, sugerând implicații ample asupra modului în care se distribuie banii publici.
Contextul este completat de un editorial apărut recent, unde sunt analizate în detaliu legăturile rețelei de firme turce implicate în construcția spitalelor regionale, precum și problemele majore întâmpinate în implementarea acestor proiecte. Situația expusă acolo este prezentată ca fiind analogă cu ceea ce se petrece în zona autostrăzilor, a drumurilor expres și a infrastructurii feroviare; prin urmare, sunt anunțate analize suplimentare asupra acestor domenii, cu scopul de a evidenția consecințele pe termen lung ale modelului actual de atribuire a contractelor.

